Ce apă bem?

iul. 11, 2024 de   Categorii:Alimentație holistică

Te întrebi și tu ce apă bem? Orice băuturi ar exista pe piață în acest moment, apa rămâne băutura esențială, vitală pentru sănătatea noastră.

Funcțiile apei în organism

Apa reprezintă aproximativ 60% din greutatea corpului la un adult bărbat și 50-55% la o femeie[1]. La naștere, procentajul de apă din organism este mai ridicat, circa 75%. El scade în mod normal pe măsură ce se înaintează în vârstă, pentru a ajunge la circa 40% la persoanele bătrâne[2].

Apa este esențială pentru funcționarea corectă a organismului. Are roluri vitale în [3]:

Reglarea temperaturii corpului

Celulele pielii eliberează apa prin transpirație pentru a menține corpul răcoros.  Reducerea transpirației și a fluxului sanguin la nivel cutanat din cauza deshidratării are ca și consecință creșterea temperaturii corpului. Izotermia este starea caracterizată prin menținerea temperaturii in limite uniforme. Ea este foarte importantă deoarece în organismele vii reacțiile au loc la temperatură aproape constantă.

Absorbția substanțelor nutritive

Alimentele introduse sunt descompuse de sistemul digestiv în substanțe nutritive esențiale. Multe dintre aceste substanțe derivate sunt hidrosolubile, se dizolvă în apă astfel încât să fie absorbite mai ușor de aparatul digestiv. Fără apă, aceste substanțe nutritive nu ar putea trece în sânge și în sistemul circulator, unde, împreună cu oxigenul, sunt distribuite în tot organismul.

Transportul substanțelor nutritive

Apa este elementul principal al plasmei (92%), care la rândul ei este componentul lichid al sângelui (55%). Apa îndeplinește funcția foarte importantă de reglare a volumului sângelui și a fluidității acestuia. Un corp foarte deshidratat are sânge mai gros și, în consecință, circulația încetinită. Sângele are numeroase funcții esențiale, dar în primul rând transportul oxigenului și al nutrienților către celulele organismului și îndepărtarea paralelă din acestea a dioxidului de carbon și a altor metaboliți.

Eliminarea toxinelor

Deși poate părea un mit fals, apa ajută la corecta funcționare a ficatului și a rinichilor, favorizând eliminarea toxinelor. După cum am văzut, apa este un constituent important al sângelui și contribuie la o bună circulație a acestuia. La rândul ei, o circulație eficientă a sângelui (și a limfei) asigură nutrienții și oxigenul necesare pentru desfășurarea activităților celulare. Odată încărcate cu deșeuri metabolice și toxine, sunt filtrate într-un proces continuu de purificare.

Menținerea hidratării pielii

Apa urmează un traseu bine definit in cadrul diferitelor straturi ale pielii. Din circulația sângelui ajunge în derm. Apoi se răspândește regulat și constant până în straturile superioare ale epidermei, unde are sarcina de a păstra hidratarea pielii.

Favorizarea procesului digestiv

Pe această temă există păreri contrastante. Unii specialiști susțin ca este recomandat să bei în timpul mesei, alții te îndeamnă să bei înainte de a mânca.

Cine susține că este mai bine să bei înainte de masă argumentează beneficiile acestui obicei prin faptul că apa introdusă înainte de masă induce senzația de sațietate. Astfel este de ajutor persoanelor care trebuie să reducă cantitatea de calorii introduse prin alimentație pentru a pierde din greutate.

Cei care susțin că este bine să bei în timpul meselor, justifică aceasta prin faptul că favorizează amestecarea alimentelor care are loc la nivel gastric în timpul digestiei. Prin urmare, ajută digestia mai ales dacă consumi alimente uscate precum pâine, paste sau cereale care trebuie să fie înmuiate pentru a facilita acțiunea sucurilor gastrice și, prin urmare, digestia. Cu toate acestea, prea multă apă în timpul mesei (peste 600-700 ml), riscă efectiv să dilueze excesiv sucurile gastrice, îngreunând digestia.

Dacă vrei să îți ușurezi digestia, cu siguranță nu ajunge să bei apă pentru a “înmuia” alimentele.

Trebuie să fii atentă la cum îți consumi masa într-o manieră holistică: ambientul, persoanele care te înconjoară, starea ta, atenția pe care o acorzi mâncării. De asemenea ce pui în farfurie și ordinea în care introduci diversele categorii de alimente, mestecarea corectă (care nu poate fi înlocuită cu băutul pentru a mărunți alimentele și a le pregăti pentru digestie) și bineînțeles hidratarea care este dată numai de apă, nu de alte băuturi.

Sursă de săruri minerale

Apele minerale sunt clasificate în baza conținutului de săruri minerale dizolvate, indicat în etichetă ca și reziduu sec, care exprima în miligrame pe litru mg/l greutatea tuturor mineralelor care rămân după completa evaporare a unui litru de apă la 180° C. Elementele minerale prezente în principal în apă sunt: magneziu, fier, calciu, siliciu, sodiu, sub forma de carbonați, sulfuri și cloruri care se regăsesc în rocile sau în terenurile pe care le parcurge apa[4]. Organismul uman nu este capabil să sintetizeze minerale în autonomie: sărurile sunt deci asimilate prin apă și alimente. Sărurile minerale prezente în apă ca ioni liberi sunt de obicei mai ușor asimilabile de către organismul uman decât formele legate în molecule complexe, tipice în alimente.

Apa care vine introdusă în organism prin intermediul alimentelor și băuturilor este considerată un nutrient esențial, deoarece cantitatea produsă de metabolism nu este suficientă pentru a acoperi necesarul zilnic. În linie generală, pentru a-ți face o idee, apa produsă de metabolism reprezintă doar circa 12% din necesarul zilnic într-un bilanț hidric echilibrat. În situații de urgență, în lipsa apei de băut, ea poate asigura supraviețuirea o perioadă de timp, dar, în situații de normalitate, folosirea acestor rezerve în locul unui sănătos pahar de apă, poate fi motiv de stres pentru organism.

Tipuri de apă

“Apa este apă, important este să bei.” Sigur ai auzit și tu pe cineva spunând această frază.

Dacă sunt de acord cu importanța unei bune hidratări, nu pot să spun același lucru despre prima parte a frazei. Nu toate apele sunt la fel. Și poți să îți dai seama imediat atunci când mergi la munte și găsești un izvor cu apă proaspătă. Ahhh, ce senzație minunată de răcorire și de purificare ai când sorbi acea apă de munte din palmele tale!

Vânzătorii de apă se folosesc de multe ori de această amintire pe care fiecare dintre noi o are, promovând apa la fel de bună ca cea de la izvor.

Din păcate orice apă, inclusiv cea de la izvor, odată îmbuteliată își pierde din vitalitate, iar stocarea în sticle de plastic poate duce la absorbția unor substanțe chimice din ambalaj.

Deci, ce apă bem?

Există mai multe tipuri de apă disponibile pe piață, fiecare având caracteristici specifice.

Apa potabilă trebuie să fie sanogenă și curată, să nu conțină microorganisme, paraziți și orice alte substanțe care, prin numărul sau concentrația lor, constituie un pericol potențial pentru sănătatea umană, să fie în conformitate cu cerințele minime și să respecte prevederile legislației în vigoare[5].

Apa de la robinet

Apa de la robinet este adesea tratată pentru a îndepărta impuritățile. Calitatea acesteia poate varia în funcție de zona geografică dar și de sistemul de țevi existente în orașele și în imobilele noastre.

Pe site-urile web ale companiilor furnizoare de apă se găsesc rapoartele de analiză periodice, informarea publică este obligatorie conform legislației în vigoare[6]. Analiza este făcută însă la punctul de prelevare. De acolo până în paharul tău apa mai are un drum lung de efectuat. Din păcate multe dintre imobilele din țara noastră sunt vechi, cu țevi și conducte din construcție.

Apa îmbuteliată

Aceasta este disponibilă într-o varietate de surse și o găsești în comerț sub denumirea de “apă de masă”. Poate proveni din orice sistem de aprovizionare cu apă, este adesea supusă unor procese suplimentare de filtrare și tratare, iar uneori este îmbogățită cu săruri minerale. De asemenea poate fi îmbogățită cu dioxid de carbon alimentar sau de la sursa de origine (apă carbogazoasă)

Conform normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile în vigoare, “apa de masă este apa potabilă îmbuteliată, comercializată în sticle, cutii sau alte recipiente închise ermetic și care îndeplinesc cerințele art.11 din Ordonanța Guvernului nr. 7/2023 privind calitatea apei destinată consumului uman, a cărei calitate este conformă cu cerințele actului normativ menționat și care provine din resurse de mediu specifice şi nu poate proveni din rețeaua de distribuție a unui sistem de alimentare cu apă a unei regiuni”;[7]

Apa minerală

Apa minerală este obținută din surse naturale, trebuie să aibă o origine subterană și bogată în minerale esențiale pentru sănătatea noastră. Comercializarea apelor minerale în UE este reglementată de Directiva 2003/40/CE și de  Directiva 2009/54/CE – exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale. Conform acestei directive, putem găsi apa minerală sub formă de[8]:

  • apă minerală naturală;
  • apă minerală naturală carbogazificată (apă la care a fost adăugat dioxid de carbon CO2 având o altă origine decât zăcământul acvifer sau pânza freatică de la care provine apa);
  • apă minerală naturală, natural carbogazoasă (apă al cărei conținut de CO2 provenind de la sursă este după decantare, după caz, și după îmbuteliere, același ca la emergență. Poate fi reintrodusă o cantitate de CO2 de la aceeași pânză freatică subterană sau de la același zăcământ acvifer, care să compenseze pierderile echivalente înregistrate în timpul operațiunilor);
  • apă minerală naturală îmbogățită cu dioxid de carbon de la sursă.

Apa minerală este cea care trebuie să se supună celor mai stricte reglementări cu privire la compușii cu potențial toxic.

Apa de izvor

Termenul „apă de izvor” este rezervat pentru apa destinată consumului uman în starea sa naturală, îmbuteliată la sursă și care îndeplinește prevederile Directivei (UE) 2020/2184 [9], dar din punct de vedere microbiologic trebuie să respecte aceleași condiții ca și apele minerale.

Apa de izvor este de obicei mai slab mineralizată față de apele minerale.

Apă purificată

Acest tip de apă este supus unor procese extinse de filtrare pentru a elimina contaminanții și substanțele chimice. Este o bună alternativă dacă vrei să eviți să cumperi apă îmbuteliată. În prezent există numeroase metode de tratare și purificare a apei de la robinet și poate fi dificil să decizi care este soluția cea mai potrivită.

Sisteme de filtrare și purificare a apei de la robinet

  • filtrare cu filtre sedimente: îndepărtează din apă sedimente, clor, nitrați, nitriți, bacterii, virusuri, paraziți. Dimensiunea filtratului variază de la 50 microni până la 1 micron. Scopul principal este reducerea turbidității. Nu acționează asupra calcarului.
  • filtrare cu carbon activ: înlătură clorul, metalele grele, molecule organice și anorganice mari. Dimensiunea filtratului variază de la 10 la 0,1 micron. Conținutul de mineralele rămâne în mare parte invariat, inclusiv duritatea calcaroasă. Această categorie include și cănile filtrante. De asemenea o soluție naturală sunt betisoare de bambus cu purificator de apa si carbon activat.
  • sisteme de ionizare: folosește procesul de electroliză pentru a crea ape alcaline. Ionii negativi sunt separati de cei pozitivi, cei pozitivi fiind eliminati, obtinandu-se apa alcalina ionizata. Obiectivul principal este acela de a ridica pH-ul apei. Un bun aparat de ionizare a apei trebuie să includă și sisteme de filtrare și ultrafiltrare a apei pentru îndepărtarea impurităților.
  • filtrare prin ozmoză inversă: sunt considerate cele mai performante echipamente pentru filtrarea apei. Ele au capacitatea de a elimina aproape toate substantele din apă, cu o filtrare de până la 0,0001 micron. După filtrare se obține o apă pură, dar demineralizată, nepotrivită consumului uman. Este efectuată deci remineralizarea apei cu filtre suplimentare post-purificare. Dacă alegi un astfel de aparat, trebuie să știi că există posibilitatea personalizării filtrelor de remineralizare, inclusiv pentru a obține o apă cu un pH mai ridicat, alcalin.

Importanța consumului de apă

Apa este la baza piramidei alimentare, este elementul esențial care nu trebuie să lipsească din cotidianitatea ta, indiferent de stilul nutrițional adoptat.

Doza recomandată de apă este de circa 30 ml/kg de greutate corporală pentru un adult. De multe ori ne este dificil să bem această cantitate de apă zilnic. Unul dintre motive poate fi legat de tipul de apă pe care îl bem.

Corpul nostru are o inteligență nativă când vine vorba de supraviețuire. Ne oprește să bem multă apă dacă aceasta este de calitate îndoielnică.

Apa de la robinet este o apă potabilă, controlată și reglementată, însă nu este tocmai apa ideală pentru consumul zilnic. De multe ori clorul este prezent în cantități mai mari. Acest lucru probabil l-ai simțit și tu de multe ori. Mie mi se întâmplă des să simt mirosul și gustul clorului când mă clătesc cu apa de la robinet. De asemenea pot fi prezenți contaminanți chimici și sedimente, inclusiv din cauza țevilor de apă din casele noastre.

Apa și setea

Mulți dintre noi au obiceiul greșit de a bea apă atunci când simt sete.

Din punct de vedere pur fiziologic, atunci când simțim sete organismul nostru ne spune că are nevoie de apă. Aceasta se întâmplă pentru că a apărut un dezechilibru între cantitatea de apă și sărurile din sângele nostru. Când avem mai puțină apă în sânge sau mai multe săruri, corpul trimite un semnal de alarmă, iar noi simțim nevoia să bem. 

Nevoia de a bea apă este controlată de o parte din creier numită hipotalamus. Ea funcționează ca un “centru al setei”. Hipotalamusul are receptori speciali care detectează când sângele nostru devine prea concentrat cu săruri. Când se întâmplă asta, acești receptori declanșează senzația de sete.

Este important să știi că, atunci când simțim sete, corpul nostru este deja în stare de deshidratare. El a prelevat deja apa din resursele interne și în ultimă fază transmite senzația de sete și de gură uscată.

Setea este, așadar, ca becul roșu de avertizare al mașinii: îți spune că e timpul să o alimentezi cu carburant.

Un alt aspect de considerat este că nevoia de sete se diminuează odată cu înaintarea în vârstă.

În plus, senzația de sete este influențată de alimentația introdusă. Cafeaua, băuturile carbogazoase, sucurile de fructe îndulcite, toate acestea duc si mai mult la scăderea senzației de sete.

De aici recomandarea de a bea cel puțin1,5-2l de apă pe zi, indiferent de percepția acestui stimul, pentru a ne menține hidratați și a ne ajuta corpul să funcționeze corect.

Echilibrul acido-bazic al organismului și importanța apei

Echilibrul acido-bazic al organismului este acel “proces homeostatic esențial pentru organism care îi permite să mențină valorile de aciditate (pH) într-un interval cuprins între 7,35 și 7,45. Acesta este motivul pentru care se mai numește și homeostazie pH[10].”

Menținerea echilibrului acido-bazic în organism este fundamentală pentru buna funcționare a tuturor proceselor biologice. Echilibrul acido-bazic se referă la menținerea unui pH stabil în sânge și în alte fluide corporale. Un pH normal în sânge este ușor alcalin, în jurul valorii de 7,4. Atunci când acest echilibru este perturbat, poate avea efecte negative asupra sănătății.

Cauzele dezechilibrului acido-bazic

Oxigenarea redusă, hidratarea insuficientă, alimentația bazată în principal pe carbohidrați și lipide și aportul scăzut de alimente alcaline, consumul de alcool, fumatul, abuzul de medicamente, stresul, sedentarismul dar și practicarea sportului intens, stilul de viață frenetic pe care ni-l impune societatea de azi, pot provoca o acumulare excesivă de deșeuri acide în organism.

Rolul apei

Putem să venim în ajutorul organismului nostru deci îndreptându-ne atenția asupra acestor aspecte ale stilului nostru de viață, iar în acest sens, apa are un rol principal.

Corpul nostru neutralizează acizii cu ajutorul mineralelor alcaline. Dacă acestea nu se găsesc în dieta noastră (mâncare și apă), le va căuta în rezervele organismului.  

Marea majoritate a apelor minerale au un pH neutru, între 7-7,9, în schimb pH-ul apei de la robinet este variabil în funcție de sursă și sistem de livrare, situându-se între 6 și 8,5. Dacă ești curioasă ce pH are apa de la robinetul tău, în comerț se găsesc testere la prețuri foarte accesibile.

Cu cât există mai multe deșeuri acide, toxine, în organismul nostru, cu atât avem nevoie de mai multe minerale alcaline pentru a restabili echilibrul. În prima parte a articolului am vorbit despre funcțiile apei. Apa este un solvent, ajută la eliminarea toxinelor și în același timp la transportul mineralelor.

Desfășurarea funcțiilor apei depinde și de calitățile acesteia.

Cum să alegem cea mai bună apă de băut

Ce caracteristici ar trebui să aibă deci o apă “bună”?

Atunci când alegi apa pe care o bei, ia în considerare aceste caracteristici:

Gradul de puritate

Alege o apă curată, cu cât mai puține impurități, sedimente, clor. O apă pură este lipsită de susbtanțe toxice, metale grele, clor (prezent prin lege), pesticide, nitriți și nitrați, hidrocarburi, sedimente.

Am atins acest aspect când am vorbit despre tipurile de apă. Apele minerale trebuie să se supună celor mai stricte reglementări cu privire la compușii cu potențial toxic. Au însă dezavantajul îmbutelierii, cel mai des în recipiente de plastic cu posibilitatea contaminării cu compuși chimici periculoși pentru sănătate.

Apa de la robinet în schimb este mai economică și la îndemână, însă poate conține impurități și urme de sedimente, clor, rugină de pe țevile de alimentare.

Ea poate deveni o bună sursă de apă în urma filtrării și purificării cu ajutorul diverselor dispozitive existente în comerț.

Nivelul pH-ului

PH-ul (sau „potenţialul de hidrogen”) exprimă echilibrul acido-bazic al unei ape, pe o scară de referinţă cuprinsă între 1 şi 14. La un pH mai mic decât 7, apa are un caracter acid, iar la unul mai mare, are un caracter bazic.

Substanțele alcaline cele mai importante pentru echilibrul acido-bazic sunt mineralele nobile. Apa alcalină ajută procesele antioxidante din organism.

Apa pe care o consumi poate avea un pH variabil, în funcție de sursa acesteia. Apa de la robinet are un pH cuprins între 6 si 8,5, o poți măsura și tu acasă cu ajutorul testerelor de calitate a apei potabile pe care le găsești în comerț.

Apele minerale carbogazoase au un pH acid in general, datorită acidului carbonic care se formează în apă, prin solubilizarea dioxidului de carbon. Apele plate bicarbonatate calcice, sodice sau magneziene au un pH uşor bazic. Caută această informație pe etichetele apelor pe care le cumperi.

Duritatea și conținutul de minerale

Duritatea apei reprezintă proprietatea imprimată acesteia de conținutul total de săruri solubile de calciu și magneziu. Dacă fierbem conţinutul unei sticle de apă minerală, după evaporarea totală a apei, va rămâne pe fundul recipientului o pulbere minerală. Aceasta se numește reziduu sec și clasifică apa în funcţie de conţinutul ei în săruri minerale (TDS, la 180° mg/l) în:

  • foarte slab mineralizată, TDS<50
  • slab mineralizată (apă oligo-minerală), 50<TDS<500
  • mediu mineralizată (apă minerală) , 500<TDS<1500
  • bogată în săruri minerale, TDS>1500

Ponderea cea mai mare de pe piaţă o reprezintă apele mediu mineralizate, care sunt urmate de cele cu mineralizaţie scăzută (denumite şi oligo-minerale) şi, la ceva distanţă, de cele cu mineralizaţie ridicată.

Valoarea de reziduu sec este indicată în eticheta apelor din comerț.

Compoziţia chimică

Compoziţia chimică a unei ape minerale rezultă din conţinutul specific în săruri dizolvate. În apă, sărurile minerale se află în stare disociată, sub formă de ioni cu sarcină pozitivă (cationi) şi ioni cu sarcină negativă (anioni). Cationii cu ocurenţa cea mai mare, frecvent evidenţiati în compoziţia chimică a unei ape minerale, sunt: calciu (Ca2+), magneziu (Mg2+), sodiu (Na+) şi potasiu (K+). În mod similar, anionii cu ocurența cea mai mare sunt: hidrogencarbonatul sau bicarbonatul (HCO3 – ), clorul (Cl– ), sulfatul (SO4 2–) şi azotatul (NO3 – ).

Compoziția chimică a apei reprezintă una din principalele caracteristici ale acesteia și îi conferă efectele benefice pentru sănătate.  Preferă o apă care să conțină, pe lângă hidrogen și oxigen, minerale benefice organismului, precum calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier și zinc. Pe eticheta unei sticle de apă minerală este obligatoriu să se treacă principalii componenți chimici.

Structura moleculară

Apa este o moleculă formată din doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen cu o polaritate și o structură specifică care îi conferă proprietăți unice. Polaritatea sa rezultă din distribuția neuniformă a încărcăturilor electrice în moleculele de apă, unde atomii de hidrogen au o încărcare pozitivă parțială, iar atomul de oxigen are o încărcare negativă parțială. Această polaritate face ca moleculele de apă să se atragă reciproc, formând legături de hidrogen între ele, grupări numite clustere. Acest lucru se întâmplă atunci când apa rămâne nemișcată, ca cea îmbuteliată. Spre deosebire, apa care curge liberă dintr-un izvor de munte, lovindu-se de roci, rupe legăturile de hidrogen.

Apa cea mai bio-disponibilă este cea microstructurată, formată din clustere cu puține molecule de apă. Cu cât apa este mai microstructurată, cu atât ea reușește să pătrundă mai ușor în celule pentru a-și îndeplini funcția de curățare și hidratare. O apă microstructurată este deci o apă lejeră, cu o putere majoră de hidratare.

Vitalitatea

O apă vitală este o apă bogată în electroni disponibili, capabilă să disocieze substanțele polare, precum sărurile minerale, radicalii liberi, dar si grăsimile organice hidrofile. Electronii disponibili în apă sunt cruciali pentru neutralizarea radicalilor liberi, care pot cauza stres oxidativ în celulele noastre. De asemenea, sărurile minerale și grăsimile organice hidrofile sunt mai ușor absorbite și utilizate de organism într-o formă disociată, ceea ce contribuie la buna funcționare a proceselor metabolice.

Apa îmbuteliată își pierde din vitalitate. În plus este important să consideri impactul ambiental al pet-urilor de apă și riscul acestora asupra sănătății din cauza posibililor compuși chimici prezenți, precum Bisfenolul A. Dacă alegi o apă îmbuteliată, preferă apa în sticlă și alege sticlele închise la culoare, care protejează mai bine apa de razele solare.

Concluzie

Este important să înțelegem importanța apei pentru organismul nostru.

Cantitatea de apă consumată este esențială, la fel este însă și alegerea apei pe care o bem.  Aceasta poate avea un impact semnificativ asupra bunăstării noastre generale.

Putem începe prin a ne informa în legătură cu sursele de apă disponibile și a selecta cu grijă apa pe care o bem în funcție de nevoile noastre individuale.

Prin alegerea atentă a apei pe care o bem, putem contribui la îmbunătățirea calității vieții noastre pe termen lung.

Consumul de apă în manieră conștientă și selectivă face parte din stilul de viață holistic. Alături de alimentație, apa este un nutrient esențial pentru organismul nostru.  

Descoperă ABC Holistic, programul de reeducare alimentară care te va ajuta să îți definești stilul alimentar pentru a-ți regăsi energia și să îți redobândești starea fizică dorită, fără confuzia dietelor prefabricate.

Descoperă ABC HOLISTIC

[1] https://www.salute.gov.it/portale/temi/p2_6.jsp?id=4460&area=acque_potabili&menu=dieta

[2] https://www.simg.it/Riviste/rivista_simg/2012/03_2012/7.pdf

[3] Enciclopedia della Nutrizione, Michael Murray, Joseph Pizzorno, Lara Pizzorno, Tecniche Nuove, 2005

[4] https://www.salute.gov.it/imgs/C_17_pubblicazioni_2915_allegato.pdf

[5] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/264337

[6] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/264337

[7] https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2023/10/HGANEXA-5.pdf

[8] https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/summary/eu-standards-for-natural-mineral-waters.html

[9] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32020L2184#ntr6-L_2020435RO.01000101-E0006

[10] https://www.treccani.it/enciclopedia/equilibrio-acido-base_(Dizionario-di-Medicina)/